Iron Bike Oradea

Nu stiam ce sa fac.. sa merg, sa nu merg.. Nicu mi-a zis constant : "Te duci!" Vlad a zis sa facem echipa, insa daca nu mergem 3 renuntam, ca-i prea scump drumul. Balan a zis la un moment dat ca nu mai vine, cumva ne obisnuisem cu ideea ca nu mai mergem.. telefonul lui Alex de la Hoinarii a adus la Iron Bike 3 CPNT-isti, nici nu stie el :)) multam pentru asta. Problema era cum caram bitele, am cautam suporti, am gasit, mult prea scumpi.. pana la urma varu'lu' Vlad ne-a salvat. Si-a amintit ca are un suport pe care nu-l mai foloseste de ceva vreme, de se prinde de portbagaj. Bun, la drum cu noi. Anda s-a hotarat pana la urma ca vine cu noi.
S-am pornit: io, Vlad, Balan si Anda (mamicuta noastra din tura asta :D)


Am ajuns pe la 2 noaptea in Sanmartin, unde am cautat pensiunea vietii vreo ora si ceva daca nu mai bine.. intr-un final am gasit-o. Faza tare e ca nimerisem din prima aproape de ea, da nu era nici un semn nimic, si n-as fi facut dreapta niciodata la cum era de stramta curba.. in fine. Astia au pus cortul iar eu am dormit in masina. Dimineata organizatorii ne-au trezit si ne-au arat un loc de cort mai bun. Am facut cunostinta cu una din echipele de la mixt, Adriana si Viorel. Incet, incet si-au facut aparitia toti concurentii. A ajuns si Alex. Seara am plecat in Oradea sa mancam.


Sedinta tehnica:
Traseul are... portiuni de noroi... mult noroi.... coborari cu muult noroi, deja vedeam numai noroi in fata ochilor, si ma gandeam ca ar fi trebuit sa-mi iau bita mea, ca nu o sa ma descurc cu a lu' Nicu pe coborari... ganduri multe...negre. Am plecat de la sedinta tehnica verde albastra, dezamagita, speriata, Vlad si Balan imi tot spuneau ca o sa ma descurc. Se mai anuntase si cod galben, vremea nu era tocmai buna...

Startul:
Dimineata devreme pe la 2 jumate ne-am trezit, Anda ne-a facut supa, am mancat, ne-am echipat. Am observat ca nu merge kilometrajul. Vlad l-a reparat cu 2 minute inainte de start.
4:30 - START

Primii 17 km asfalt. Dupa nici 2 km Vlad era sa-si ia o tranta de toata frumusetea. Doar l-am auzit injurand, se lasase peste sa si-i scapase papucul din SPD. Nu prea vedeam la lumina frontalei asa ca am luat cateva gropi. Ritmul era bun, cam toti concurentii ne depasisera :))
Am intrat pe forestier, totul bine.. pana la prima intersectie, unde era doar un indicator spre Bucuroaia. Ii spun lu Vlad ca-mi suna cunoscut, scoatem harta, ne uitam, Bucuroaia era pe traseu. Intre timp o echipa striga din spate ca traseul e prin dreapta.
Stabilisem cu Vlad ca nu fortam; stabilim un ritm care ne convine. Dam de noroi.. da ce noroi, de nu mai putem ridica bicicleta. Inaintam greu, foarte greu. Ramanem fara frane, dam de un rau, spalam bicicletele, le ungem... fara frana fata, Vlad zice ca o sa-si mai revina. Zgomotul discului frecat ma zgarie pe creier, dar asta e, n-ai ce-i face. Mergem o portiune prin apa. Dam de salvamont care ne directioneaza si ne spun ca nu mai avem noroi pana in urmatorul post (parca). Bun, asfalt, pedalam, avem cadenta buna. N-am obosit deloc. La CP2 (cred) mi-am permis sa fac pipi, in timp ce Vlad si-a dadacit bita (nu schimba prea bine - dar asta stia din Brasov). Bun, mancam o banana, cateva felii de portocala. Aici am ajuns o echipa de mixt, intre timp a ajuns si Aura. Toti au plecat inaintea noastra. Nu-i bai, e timp, mai ales ca obiectivul nostru era sa terminam (limitele ni se pareau imposibile). A urmat o urcare, apoi o coborare pe care am intrecut echipa Aurei.

Inca un CP, apoi urcarea spre Stana de Vale, ce-a mai tare din concurs dupa cum se anuntase. 15 km cu 1000m dif de nivel. Bun, foaia mica, pinion mare si la deal. Sunt mandra de noi ca nu am facut deloc push-bike, da'deloc. Pe urcarea asta ne-am oprit de 3 ori sa bem apa/cola, am luat si niste miere care mi-a prins extrem de bine. Doar atat, 3 opriri. Am reusit sa-mi reglez respiratia. Nu urcam repede, dar constant. Am si intrecut cateva echipe, care ne-au intrecut pe coborare (nu toate ce-i drept). Mi-e cam frica la vale cu bita lu Nicu ca pe langa faptu ca-i usoara si fuge de sub tine, mai are si niste cauciucuri de poti face patinaj cu ele :)) Eh, mai incet la vale si asta e. Coborarea de la Stana de Vale mi s-a parut incredibil de lunga, nu se mai termina, trecusera deja 120 km si CP4 nu mai aparea... nu ne incadram in timpul limita, adica 12:30. Am ajuns la 12:37 si ni s-a spus ca s-a prelungit cu o ora timpul limita...pfff ce bine. Am stat mult in CP4, cam 30-40 de min, am mancat, de fapt m-am chinuit sa mananc ca nu prea intra, cu toate ca-mi era foame. Vlad a luat sosetele si bluza de schimb din CP (foarte faina faza - ni s-a carat echipament in CP4). La cateva minute dupa noi a aparut si echipa de mixt din Cluj, si pana sa plecam si ProCinema-ul (Aura). Gata cu statul, la drum cu noi. Am plecat primii (de la mixt ma refer) din CP4. Incepea ploaia, ne-am imbracat. La cativa metri dupa CP statea o echipa, indecisa daca sa continue pe ploaie. Bun, si pedalam , pedalam, in stanga noastra un lac de toata frumusetea - Lacul de acumulare Lesu. Ajungem in CP5, destul de repede mi s-a parut mie, unde suntem avertizati ca incepe o urcare zdravana. Intre timp s-a oprit si ploaia. O portocala, un pic de banana si la deal. Urcam incet si constant, nu ne fortam, nu vrem sa facem push-bike si nici sa ne epuizam. Habar n-avem cat ne tine :| Nu ne-am oprit deloc pe urcarea asta, am trecut prin gospodarii, mi-a placut. De CP6 nu-mi aduc aminte in momentul asta.. :| stiu ca ne-a prins o ploaie zdravana, fir-ar codu'. Ma simteam epuizata pentru ca nu mancasem calumea. Vlad a fost de acord sa ne oprim sa mancam un sandwish cu slana :D, ii era foame si lui. Ne-am asezat pe marginea drumului, in ploaia aia, sandwishurile erau cam varza. Stateam si ne gandeam ca e nasol ca ploua, ca ne naiba facem daca nu inceteaza, cand in fata noastra cu viteza venea un pui de veverita, frumos frumos, fara nici un stres a trecut pe langa noi :)) A trecut si salvamontul care ne-a facut semn daca suntem ok, noi am zis ca suntem ok, desi imi venea sa le zic sa ma duca acasa :) Am continuat si am ajuns in CP7, unde mi-am dat genunchii inghetati cu crema minune a lu Vlad.

Mi s-au incins genunchii instantaneu dupa cateva minute. Am mancat fructe si iar pe bite. A urmat o urcare scurta apoi o coborare luunga. Am fost avertizati ca e o coborare cu muuuult noroi, mult, mult. Deja facusem strategia caram bitele in spate ca ne ia mai mult timp sa le curatam, ne gadeam ca nu ne incadram in timpul limita din CP9 etc. Daaar de unde, toata coborarea am stat pe bita (mint, m-am dat jos pe o panta de 3 metri) in rest totul ok, nu am mers repede dar macar pe bita. Ne-au speriat degeaba.. bun, suntem in grafic. Coborarea asta mi s-a parut incredibil de lunga (a devansat-o pe aia de la Stana de Vale), si nici nu era chiar coborare blana, pe curba de nivel mai mult. Ajungem in CP8 unde ni se spune ca mai avem 35 km pana in CP9, si ca traseul s-a scurtat cu 20km. Fericireee!!! Au urmat cei 35 de km, unde ne-a prins si noaptea, o urcare pe un fel de forestier cu siroaie de apa. M-am taiat la un moment dat pe urcare, si am zis sa iau un activator. Doar ca nu am mancat dupa decat un pic de portocala.. mi s-a strans stomacu de nu mai puteam sa mananc nimic nimic. Am ajuns pana la urma in Tileagd, unde mai bine de jumatate de ora am cautat CP9. A sunat Vlad la organizatori si din pacate a inteles aiurea, asta o data, inteleg. A mai sunat odata si a primit indicatii aiurea.. pfuais m-am enervat de numa, eram vreo 4 echipe parca care cautam CP9. Era 11 fara, la 11:30 timpul limita. Am sunat si eu la CP9 revoltata ca nu-i normal sa cautam jumatate de ora un CP, din lipsa indicatoarelor. Pana la urma am primit indicatii calumea si am ajuns. Am incercat sa mananc ceva fara succes, apoi fetele din CP mi-au dat o fiola de calciu din care n-am putut sa iau decat un sfert. Mi-a prins foarte bine. Am primit indicatiile pentru continuare. Mergeti in directia X, dupa 100 m faceti dreapta, apoi in Balaia o sa gasiti un jeep, de acolo va directioneaza spre Ineu, unde la iesire o sa gasiti un Opel alb. ?!??!? Haa? Ne puteti scrie pe foaie ca suntem varza si nu o sa tinem minte. A scris pe foaie doar ca nu a luat-o nimeni. Am pornit din CP9 cu o echipa, care, habar n-am. A urmat o urcare pe care noi am facut-o tot pe bita :D. Unul din baieti a ramas in urma, coechipierul lui ramanand sa-l astepte. Am luat-o inainte cu Vlad, am gasit jeep-ul, bun. Ajungem in Ineu, apogeul cursei. Intersectii, multe, care naiba e iesirea. Ajungem pana la urma la o iesire, nici un opel, intrebam sateni :))) ajungem la alta iesire, nici un opel.. apoi alta iesire... cred ca am gasit toate iesirile din Ineu, nici un Opel. Sunam la organizatori: unde e opelul, ni se spune iar, la iesire din ineu spre drumul judetean... nu e nici un opel. Iti dau numarul celui cu opel, revin cu un telefon. Stam asteptam, sunam iar, intr-un final avem numarul, doar ca cel cu opelul nu raspundea. In tot timpul asta ne-a plouat. Am sunat iar la organizatori, le-am spus ca tipul cu opelul nu raspunde; pai da, am vorbit eu cu el pana acum, imi zice tipa. Bun, il sun, raspunde ii spun unde suntem, zice ca vine dupa noi. Ne zice ca vede niste frontale, eu ii spun ca nu suntem noi:) II zic lu Vlad care se ruga de mine sa merg sub streasina langa el, ca ma ploua aiurea, ce-mi zice tipu.. si-i zic, astia-s ProCinema, ne-au intrecut... dezamagire, caci atunci cand ne-am dat seama ca putem termina eram primii la mixt, de fapt din CP4 am fost primii. Stam, nimic, si stam si nimic, sun din nou, "acuma vin, dar la care biserica sunteti?" :| dupa nu stiu cat timp, eram uzi leoarca, apare, si ne duce spre iesire, stupoare, era prima iesire la care fusesem.. ii spun cu nervi: am fost la iesirea asta si nu erai!, el " pai am fost dar am stat in masina" ?!?!? eu sustin in continuare ca nu era... si daca era doar vedea 2 frontale nu? in fine. ne duce pana la o masina rosie. Iese un tip din masina si-mi zice: "Bravo, esti prima care termina!" Stupoare, nu-mi venea sa cred. Vlaaaad suntem primi!?!?!?! Mi se parea ca nu se mai termina, nu mai puteam sta pe sa, cred ca doar gandul ca am putea fi primii ne-a dat putere sa continuam in ritm mai rapid, dupa ce ne plouase aiurea in Ineu minute bune... Lung drumu, gropi multe, n-am mai ocolit nimic, oricum eram fleasca.
Ajungem la finish unde ne asteptau Rares cu Anda si organizatorii. Eram nervoasa pentru faza cu Ineu, si in acelasi timp fericita ca am terminat. Un organizator ne spune ca ne-am incadrat in timp. Astia ne spuneau ca suntem primii. Nu-mi venea sa cred, parca eram intr-un vis!


Noroc ca ne-a dus Rares sa facem dus unde statea el, altfel hipotermie scria pe mine creca. Am stat destul de mult uda pana la piele, nu prea mancasem, imi era rau, nu mai iau activatoare in viata mea! Le-am si vomitat intr-un final. N-am prea putut sa dorm, culmea, ca zicea cineva de somnul cel mai adanc... la mine n-a fost.

Urmari: o unghie si jumate din alta negre, fund varza, un deget amortit... + bucuria c-am terminat care le anuleaza pe celelalte :D, inca nu-mi vine sa cred...
Ah.. si trebuie sa mai zic ca am cantat tot drumul: "Vreau o minune, vreau o minune in viata mea, Vreau o minunee, sa mai pot schimba ceva" :)) s-a trezit Vlad cu melodia asta in cap. Si adaptata: Vreau o minune, vreau o minune in viata mea, Vreau o minune, Sa mai pooot pedala/Sa ajungem in CP/Sa ne incadram in timp etc:))) si noh ca minunea ni s-a-ntamplat! :D



Pozele sunt facute de organizatori, de salvamont si de Viorel (WarpSoft)